Pregatire suplimentara si perfectionare

Numarul de 30 de ore de conducere prevazut in programa scolii de soferi pentru categoria B, este un numar minim. Pentru unii sunt suficiente, pentru altii, nu. In momentul de fata, dupa absolvirea scolii, datorita sistemului (defectuos) de planificare pentru sustinerea examenului, toti absolventii sunt nevoiti sa-si ia ore sulimentare. Lasand la o parte situatia generata de planificarea la examen la o distanta mare fata de momentul absolvirii, ne-am putea intreba: pe ce criterii se stabileste oportunitatea unei pregatiri suplimentare ?

Sa nu omitem faptul ca pregatirea in vederea obtinerii permisului de conducere se face intr-o unitate de invatamant pe baza unei programe scolare. Sub indrumarea instructorului elevul trebuie sa parcurga o anumita tematica. Pe baza temei abordate, prin explicatii si demonstratii practice, instructorul va urmari ca elevul sa isi formeze anumite priceperi (de exemplu, schimbarea treptelor de viteza). Apoi, prin exercitii, el va cauta ca priceperiile sa se transforme in deprinderi adica, actiunea efectuata initial sovaielnic, cu erori si cu efort considerabil, sa fie facuta cu siguranta, précis, rapid si cu usurinta (in cazul schimbarilor de viteza, intr-o stare de automatizare sau semiautomatizare). Or, drumul de la priceperi la deprinderi nu este acelasi pentru toti si presupune mai multe sau mai putine exercitii. Un instructor bun, care este si un bun pedagog, nu va prezenta niciodata la examen un elev care dupa 30 de ore nu mentine directia de mers a autovehiculului, sau isi indreapta privirea spre maneta schimbatorului  in momentul cand executa schimbarea treptelor de viteza.

Si instructorul si elevul trebuie sa constientizeze faptul ca parcurgerea temelor din programa nu garanteaza succesul la examen !

Foarte importante sunt evaluarile periodice si mai ales stabilirea unor criterii clare de evaluare. In procesul de evaluare trebuie antrenat si elevul, acestuia explicandu-i-se la fiecare tema obiectivele urmarite; in felul acesta, el va fi capabil (la sfarsitul temei respective) de o autoevaluare,  adica sa-si dea seama daca si in ce masura, a indeplinit obiectivele stabilite initial.

Din pacate, procesul instructiv-educativ nu se inscrie pe aceasta linie, iar componenta comerciala, mercantila, prevaleaza asupra celei didactice. Aceasta este principal cauza a coeficientului redus de promovabilitate inregistrat la examenul pentru obtinerea permisului auto. De aici poate aparea si un conflict intre un profesor sau instructor care incearca sa-I demonstreze elevului ca nu a atins nivelul de pregatire necesar pentru a face fata examenului si acesta din urma care, doreste sa ajunga cat mai repede la examen  considerand ca daca a efectuat cele 30 de ore de conducere, poate face fata cerintelor. Atunci cand instructorul (si implicit scoala) nu a facut evaluarile periodice (sau le-au facut superficial) si nu i-au adus la cunostinta elevului obiectivele urmarite si criteriile de evaluare, conflictul se acutizeaza, deoarece elevul se supraapreciaza, nu intelege la ce nivel de pregatire trebuie sa ajunga si uneori considera cerintele instructorului ca o incercare de a i se baga mana in buzunar.

Atunci cand procesul de invatamant dintr-o scoala de soferi nu urmeaza calea corecta si legala, asistam la o adevarata competitie a negativitatii, in care normalul tinde sa fie considerat anormal si invers; am intalnit situatii in care unii tineri ne-au reprosat: “ de ce trebuie sa dau un test teoretic de absolvire, de ce trebuie sa fac o evaluare practica, cand alti instructori sau alte scoli nu pretind asa ceva, sau  “ rezolva” ei asemenea probleme biocratice, ca eu sa pot ajunge mai repede la examen ?” Multi dintre acestia revin la scoala dupa ce au ratat cateva examene spunandu-ne: “ Ati avut dreptate, daca va ascultam, nu pierdeam atata timp si nu cheltuiam asa de multi bani ! ”

Este adevarat ca poti invata dintr-un esec dar, inainte de toate, sa avem in vedere ca un esec poate fi prevenit !

Prelungirea perioadei de pregatire poate fi determinata si de recomandarile psihologului, atunci cand acesta constata la subiectul examinat existenta unor probleme senzorio-motorii ( care tin, de exemplu, de coordonarea sau disocierea miscarilor), sau de natura afectiva ( hiperemotivitate, neincredere in fortele proprii etc.). Psihologul are datoria sa-i prezinte elevului problemele constatate, dar sa le aduca la cunostinta si instructorului si sa stabileasca impreuna cu acesta cele mai adecvate procedee de instruire.

Unii elevi simt nevoia sa mai efectueze cateva ore de conducere si dupa ce au obtinut permisul de conducere; aceasta nevoie devine imperioasa mai ales atunci cand nu au condus un autovehicul o perioada indelungata dupa absolvirea scolii, sau cand au reluat activitatea de conducere dupa o intrerupere mai mare. Acesta este un lucru foarte bun deoarece ca si in sport, exercitiile te mentin in forma.

Am intalnit situatii in care imediat dupa obtinerea permisului de conducere, unii oameni au solicitat cateva ore de conducere dupa lasarea serii, motivand ca in timpul scolii nu au facut nici macar o ora de conducere pe timp de noapte. I-am admirat pentru intelepciunea si responsabilitatea de care dau dovada !

In alte cazuri, cateva ore de conducere sunt necesare pentru adaptarea la noi conditii de circulatie. Din cele 12 luni ale anului, la noi doar 3 sunt luni de iarna, iar cei mai multi absolventi ai scolilor de soferi nu sunt familiarizati cu asemenea conditii. Unii prefera sa tina masina in garaj, altii nesocotesc zicala “iarna nu-i ca vara !” si se aventureaza in trafic, dar exista si cei care si-au insusit principiile conducerii preventive si prefera sa se adapteze noilor conditii printr-o sedinta pe masina scolii.